Semne si simptome in cancerul pulmonar

Semnele si simptomele in cancerul pulmonar pot fi grupate in semne toracice, extratoracice nemetastatice, extratoracice metastatice si generale.

1.Simptome şi semne toracice

• Tusea (la 75% din pacienţi).

• Hemoptizia – eliminarea de sange pe cale orala (la 57% din pacienţi, apare ca prim simptom la 4%).

• Durerea toracică.

• Dispneea – respiratie dificila

• Simptome febrile respiratorii la 22% din pacienţi (sursa marilor erori de diagnostic).

• Răguşeala prin paralizia de coardă vocală (infiltrarea nervului laringeu recurent stg.) 5%.

• Sindromul de venă cavă superioară (5%).

• Sindromul Claude Bernard-Homer.

• Sindromul Pancoast-Tobias.

• Disfagia (1%) – tulburari de deglutitie – inghitire

• Colecţii pleurale recidivante (10%).

• Paralizia diafragmatică prin paralizia nervului frenic ipsilateral (rar simptomatică).

2.Simptome şi semne extratoracice nemetastatice (sindroame paraneoplazice).

• Endocrine: hipercalcemie, sindrom Cushing, sindromul carcinoid, ginecomastie, hipersecreţie de STH sau ADH, hipoglicemie, hipertiroidism, hipercalcitonemie, hipersecreţie de prolactină, FSH, LH.

• Neurologice: encefalopatie, degenerare cerebelară subacută, neuropatie periferică, polimiozita, sindromul Lambert-Eaton, leucoencefalopatia multifocală progresivă, nevrita optică.

• Scheletice: degete hipocratice, osteoartropatia hipertrofică pulmonară.

• Hematologice: anemia, reacţii leucemoide, trombocitoza, trombocitopenia, eozinofilia, anemia aplastică, leucoeritroblastoza, CID(coagulare intravasculare diseminata)

• Cutanate şi musculare: hiperkeratoza, dermatomiozita, acanthosis nigricans, hiperpigmentarea, eritema gyratum repens, hipertricoza lanunginosa câştigată.

• Alte: sindrom nefrotic, hipouricemie, secreţia de peptid intestinal vasoactiv cu diaree, hiperamilazemia, anorexia cu caşexie.

3.Simptome şi semne extratoracice metastatice

• Neurologice (3-6%): hemiplegia, tulburări de personalitate, confuzia, tulburări de vorbire, defecte de vedere, durere.

• Osoase: durerea osoasă şi fractura patologică (1-2%).

• Abdominale: icter, ascită, palparea unei tumori abdominale.

• Alte: palparea formaţiunilor metastatice la distanţă (gât, muşchi, subcutan).

4.Semne şi simptome generale nespecifice:

• Scăderea greutăţii corporale (1/3 din pacienţi).

• Astenie.

• Anorexie.

Categories: Simptome | Tags: cancer de plaman, cancerul bronho-pulmonar, cancerul pulmonar doare, semne, Simptome | 21 Comments »

Cauze si factori de risc in Cancerul bronho-pulmonar – CBP

Modul în care factorii de mediu interacţionează cu celulele tractului respirator şi modalitatea deapariţie a carcinomului la acest nivel, nu sunt încă perfect cunoscute.

Majoritatea autorilor consideră că în etiologia CBP mecanismul esenţial constă în interacţiunea factorilor de mediu (carcinogenele din fumul de tutun şi posibil din atmosfera poluată) cu factorii de creştere autocrini şi receptorii lor (EGF, CRP), precum şi din activarea oncogenelor dominante.
Aceşti factori sunt contrabalansaţi de acţiunea antioncogenelor (gene recesive supresoare) şi a factorilor inhibitori ai proliferării (TGFb).

Agenţi etiologici

1.Factorii de mediu Fumatul. Azi se ştie că aproximativ 80% din CBP apar la persoane care sunt sau au fost fumătoare.
Riscul de CBP este de 20 ori mai mare la fumători decât la nefumători. Au fost stabilite corelaţii cu tipul de tutun utilizat, tipul de ţigări (cu sau fără filtru), numărul de ţigări, lungimea ţigării fumate, vârsta de debut a fumatului, intervalul de timp în care pacientul a fumat etc.

Astfel, se estimează că 1 din 7 persoane care fumează peste 2 pachete de ţigări pe zi va face CBP. Au fost incriminaţi o serie de agenţi chimici din fumul de tutun, dar nu se ştie încă cu precizie care este factorul declanşator principal. Unele fracţiuni din fumul de tutun (benzopiren, dibenzantracen) se unesc covalent cu ADN-ul celular, iniţiind carcinogeneza, în timp ce alţi agenţi nu sunt carcinogeni, dar au o activitate de promovare tumorală.

O serie de studii epidemiologice (Doll şi Hill – 1952, Wynder -1961, Loeb – 1984, Kuller – 1991) au subliniat legătura directă între fumat şi CBP. Expunerea prelungită la fumul de tutun duce la apariţia unei succesiuni de aspecte histopatologice: hiperplazia epiteliului bronşic, metaplazia malpighiană, ulterior displaziile celulare, carcinomul in situ şi carcinomul invaziv. Dacă studiile iniţiale evidenţiau doar corelaţia fumatului cu carcinomul epidermoid şi carcinomul nediferenţiat cu celule mici, azi se ştie că această corelaţie se aplică şi în cazul adenocarcinomului.
Studiile actuale efectuate pe un număr impresionant de cazuri evidenţiază beneficiile renunţării la fumat, ce determină o scădere în timp a riscului de CBP (ce se apropie de cel al nefumătorilor după 15 ani de la încetarea fumatului).
2.Expunerea profesională.

In atmosfera locurilor de muncă au fost izolaţi şi analizaţi numeroşi agenţi consideraţi că ar putea cauza CBP. îi menţionăm doar pe cei mai semnificativi:  hidrocarburi policiclice, N-nitrozamine, radiaţiile ionizante, prafuri minerale (azbest, fiberglass, ceramică), metale şi compuşi metalici (crom, nichel, beriliu, cadmiu, arsenic).
Există un sinergism între fumat şi expunerea la noxe industriale.

3.Poluarea atmosferică. Este mai dificil de elucidat rolul acesteia, dar se ştie că acţionează sinergie cu ceilalţi factori etiologici. Prezenţa 3,4 – benzpirenului, a oxidului arsenios, a nichelului şi cromului sub forma a variaţi compuşi, a substanţelor radioactive, ca şi a hidrocarburilor alifatice, este considerată ca un factor etiologic posibil în apariţia CBP.
Mecanismul intim de acţiune al acestor substanţe nu este însă cunoscut. Situaţia este şi mai dificilă când pacientul este fumător şi are o bronşită cronică concomitentă.
4.Factorul familial
Cohen (1977) a evidenţiat posibilitatea existenţei unui factor familial în declanşarea CBP şi bolii pulmonare cronice obstructive. Există confirmarea apariţiei CBP în relaţie cu predispoziţia familială. S-a emis şi ipoteza unei susceptibilităţi genetice la expunerea prelungită la carcinogene.

5.Leziunile pulmonare preexistente
Cicatricile după vechi leziuni TBC pulmonare, ca şi după infarcte şi supuraţii pulmonare par a fi implicate în apariţia CBP, în special a adenocarcinomului.
A fost studiată şi legătura între fibrozele pulmonare şi carcinomul bronhioloalveolar. Incă nu se ştie dacă există totuşi o corelaţie directă între acestea.

Categories: Cauze | Tags: cancerul bronho-pulmonar, cancerul pulmonar ereditar, cauze cancer bronho-pulmonar, etiologie, factori de risc, fumat, poluare, tbc | 23 Comments »

Tratament cancer de pancreas

In afara tratamentului chirurgical se efectueaza tratamentul adjuvant care consta in:

Chimioterapia este folosită ca tratament adjuvant sau paliativ al cancerului pancreatic, pentru un presupus efect antitumoral, dar fără ameliorare semnificativă a supravieţuirii precum şi pentru sensibilizarea ţesutului tumoral la acţiunea tratamentului iradiant. Chimioterapia izolată nu are efecte semnificative asupra cancerului de pancreas exocrin.
Cele mai agreate protocoale sunt:
• monochimioterapia cu 5-fluorouracil sub formă de bolus intravenos (posibile efecte mielotoxice) sau sub forma perfuziei continue intravenoase (posibile reacţii adverse gastrointestinale) S-a mai încercat monochimioterapie cu mitomicină injectată intratumoral.
• polichimioterapie pe cale generală, formulele cele mai folosite fiind:
- 5 fluorouracil-adriamicină-mitomicină;
- 5 fluorouracil-streptozocină-mitomicină.
Sunt în curs de evaluare rezultatele obţinute în ultimii ani cu Gemzar (gemcitabine).
Efectul chimioterapiei poate fi intensificat folosind calea de administrare intraarterială regională.
Cateterele sunt plasate prin laparotomie în artera gastroduodenală şi în artera splenică. Angiotensina
II creşte fluxul sangvin în ţesutul tumoral şi îl reduce în cel netumoral. Asocierea hemofiltrării extracorporeale
permite creşterea dozei totale fără efecte toxice.
Chimioterapia poate fi:
• adjuvantă, încadrată într-un protocol terapeutic complex care include şi operaţia cu intenţie de radicalitate, fiind administrate după diferite scheme preoperator, postoperator, sau în ambele modalităţi;
• paliativă, încadrată într-un protocol paliativ complex care nu include intervenţia cu scop curativ. Se
încearcă prelungirea supravieţuirii prin cumularea efectelor antitumorale ale chimioterapiei şi radioterapiei,
la cei inoperabili sau la cei cu recidive şi metastaze postcurative.

Radioterapia poate fi folosită în tratamentul cancerului pancreatic singură sau în asociere cu chimioterapia.
Este utilizată ca tratament adjuvant asociat unei intervenţii cu scop curativ, putând fi aplicată preoperator, intraoperator, sau postoperator sau ca o componentă a protocoalelor paliative complexe fără chirurgie cu scop curativ. Efectul iradierii este sporit prin asocierea chimioterapiei, putând uneori reconvertit la rezecabilitate cazuri apreciate iniţial ca inoperabile.
Formele de utilizare a radioterapiei sunt:
• teleradioterapia sau iradierea externă cu sursă de cobalt, cu accelerator de particule, sau cu fascicul de neutroni sau de ioni grei;
• brahiterapia sau iradierea internă cu izotopi plasaţi în contact direct cu tumora, interstiţial în tumoră, sau în interiorul canalelor pancreatice.
Diferitele forme de radioterapie se pot succeda în cadrul unui protocol terapeutic complex şi se pot asocia cu chimioterapie într-una din variantele amintite precum şi cu hipertermia intraoperatorie. Aceasta din urmă sensibilizează ţesutul tumoral la iradiere şi chimioterapie, având totodată şi un posibil efect nociv direct asupra celulelor tumorale.

Imunoterapia poate fi asociată celorlalte forme de tratament sub forma imunostimulării generale nespecifice sau a tratamentului cu anticorpi monoclonali corespunzători unor antigene specifice celulelor tumorale ale pancreasului exocrin.
Se află în studiu experimental conjugarea anticorpilor monoclonali cu citostatice (sub forma imunotoxinelor) sau cu izotopi radioactivi, ca şi unele încercări de manipulare genetică pentru inducerea autodistrugerii celulelor tumorale.

Hormonoterapia este încă în stadiu experimental, dar speranţa elaborării unor protocoale terapeutice pertinente se sprijină pe:
• frecvenţa mai mare a bolii la bărbaţi faţă de femei;
• prezenţa în tumoră a unor receptori pentru estrogeni şi pentru androgeni;
• stimularea proliferării celulelor pancreatice de către unii hormoni gastrointestinali: gastrina, secretina, colecistokinina;
• inhibarea proliferării celulelor pancreatice de către Somatostatină sau după antrectomie, care suprimă producţia de gastrina.

Categories: Tratament | Tags: cancer pancreas, chimioterapie, hormonoterapie, imunoterapie, radioterapie, Tratament | 588 Comments »

Semne si simptome in cancerul de pancreas

In evoluţia cancerului pancreatic sunt descrise patru etape evolutive:
1. Perioada asimptomatică sau latentă. In această perioadă diagnosticul poate fi stabilit
doar întâmplător, prin investigaţii imagistice de fineţe, motivate de o altă afecţiune.
Tumora este de dimensiuni mici şi nu are nici un fel de manifestări clinice, lipsind atât semnele
generale de impregnare neoplazică, cât şi semnele de localizare a tumorii.

2. Perioada de debut clinic, cu manifestări de ordin general şi digestiv.
Manifestările de ordin general au intensitate redusă iniţial, dar evoluează progresiv şi sunt uneori aparent inexplicabile. Se pot întâlni: astenie fizică, astenie psihică şi stări depresive, tendinţă la scăderea în greutate, uneori tromboflebite superficiale migratorii (semnul Trousseau). Acestui declin al stării generale i se pot adăuga ca manifestări digestive: scăderea poftei de mâncare, discretă jenă epigastrică şi un sindrom dispeptic nesistematizat, cu senzaţie de digestie dificilă şi modificări capricioase ale tranzitului intestinal.
In această etapă, cancerul pancreasului exocrin este adus în discuţie în cadrul diagnosticului diferenţial
al unor neoplasme cu localizare în etajul abdominal superior. Supoziţia de cancer pancreatic orientează
către un protocol de investigaţii paraclinice specifice, neexistând modificări semnificative la examenul
fizic al pacienţilor.
Diagnosticul corect şi indicaţia operatorie adecvată se stabilesc rareori în perioada de debut clinic, când tratamentul chirurgical ar putea avea intenţie de radicalitate, cu şanse semnificative pentru un rezultat bun şi de durată.
3. In perioada de stare, tabloul clinic specific este constituit, diagnosticul clinic şi mai ales paraclinic sunt uşor de realizat, dar şansele unui tratament chirurgical cu intenţie de radicalitate încununat de succes, chiar şi asociat cu tratament oncologic complex, sunt reduse.
Semnele generale de impregnare neoplazică şi o parte din tulburările digestive sunt comune tuturor
localizărilor. Există însă şi o serie de manifestări clinice variabile funcţie de topografia tumorii pancreatice.
Manifestările de ordin general sunt mult mai severe decât în perioada de debut, conturând un declin biologic sever:
• astenie fizică marcată;
• scăderea evidentă a capacităţii de efort – fatigabilitate;
• astenie psihică marcată;
• scăderea capacităţii de efort intelectual;
• tulburări psihotice, în special sindroame depresive;
• scădere dramatică în greutate – emaciere, caşexie;
• uneori tromboflebite superficiale migratorii (semnul Trousseau);
• posibil sindroame paraneoplazice cutanate şi hematologice.
Tulburările digestive comune constau în:
• anorexie, uneori repulsie sau intoleranţă pentru unele alimente;
• uneori diaree grăsoasă şi alte elemente dispeptice sugestive pentru insuficienţa secretorie a pancreasului exocrin, cu diminuarea consecutivă a capacităţii de digestie şi absorbţie intestinală;
• durere profundă epigastrică, surdă, cu iradiere către hipocondrul stâng şi dorsal, rezistentă la medicaţia analgetică obişnuită.

Categories: Simptome | Tags: cancer pancreas, semne, Simptome | 2 Comments »

Cauze si factori de risc pentru cancerul de pancreas

Majoritatea studiilor epidemiologice consemnează o frecvenţă a afecţiunii de două ori mai mare la bărbaţi decât la femei. Intre cauzele de deces prin cancer, pancreasul ocupă locul al patrulea la bărbaţi, după plămân, colon şi prostată şi locul al cincilea la femei după sân, plămân, colon şi organele genitale interne.
Deşi tumorile de acest tip pot fi întâlnite la orice vârstă, frecvenţa lor creşte net, progresiv, după 40 de ani şi devine maximă în deceniile 7 şi 8.

Cancerul pancreasului exocrin este întâlnit mai des in mediul urban faţă de cel rural, iar pe plan global apare de două ori mai frecvent în ţările dezvoltate decât în cele în curs de dezvoltare. Aceste date par a fi explicate prin expunerea diferenţiată la anumiţi factori de risc şi prin speranţa de viaţă mai îndelungată, eventual şi prin gradul diferit de depistare.

Fumatul este un factor de risc semnificativ datorită prezenţei unor substanţe carcinogene în fum.
Dintre acestea, nitrosaminele au un efect carcinogenetic specific pentru pancreas, iar alte substanţe
pot acţiona indirect prin creşterea valorii lipidelor în sânge.

Regimul alimentar încărcat excesiv cu lipide şi proteine este corelat (în special la cei gastrectomizaţi)
semnificativ statistic cu apariţia cancerului pancreatic. Aceeaşi relaţie a fost constatată la cei care consumă permanent produse de panificaţie cu grad înalt de rafinare a făinii.
Efectul dietei hiperlipidice poate fi explicat prin stimularea excesivă a producţiei de colecistokinină
şi pancreozimină, al căror rol favorizant pentru proliferarea celulelor canalare şi acinare pancreatice a
fost dovedit experimental. Proliferarea celulară pancreatică este stimulată atât de colecistokinină endogenă
cât şi de cea exogenă, precum şi de glucocorticoizi, secretină, bombesină, neurotensină.
Modificarea metabolismului hormonilor digestivi ar putea explica frecvenţa mai mare a cancerului
pancreatic la pacienţii cu derivaţii pancreatice şi biliare, rezecţii ileocolice şi colectomii.

Diabetul zaharat, în special cel cu debut juvenil, este apreciat ca un factor de risc semnificativ întrucât
frecvenţa cancerului pancreatic este de două ori mai mare la diabetici decât în populaţia generală.
Pe de altă parte, circa 15% din pacienţii cu cancer al pancreasului exocrin dezvoltă un diabet
asociat, ale cărui manifestări preced de obicei cu scurt timp debutul clinic al tumorii pancreatice.

Antecedentele eredo-familiale încărcate oncologic, în special pe linie pancreatică, pot fi considerate
ca factori de risc, ca şi existenţa la antecesori a anemiei pernicioase, sindromului Gardner, glucagonomului
şi adenomatozei endocrine multiple.

Factori de risc exogeni pot fi întîlniţi în industria chimică, cei mai cunoscuţi fiind nitrosaminele şi metaboliţii lor.

Alcoolul şi cafeaua nu sunt consideraţi factori de risc specifici.

Pentru pancreatita acută şi pancreatita cronică nu au fost dovedite relaţii semnificative statistic cu apariţia tumorilor pancreatice maligne.

Categories: Cauze | Tags: cancer pancreas, Cauze, diabet, factori de risc, fumat | 146 Comments »

Diagnosticul diferential al cancerului de colon

Prezenta unei tumori (umflaturi) in fosa iliaca dreapta (partea dreapta a abdomenului) pune in discutie :

• un rinichi mare tumoral sau hidronefrotic(se face urografie pentru infirmare)
• o vezicula biliara in retentie sau blocata;
• un chist de ovar cu evolutie abdominala
• o tumora mezenterica (se face arteriografie selectiva pentru infirmare)
• abces TBC osifluent al muschiului psoas (se face grafie vertebrala)
• tumora retroperitoneala
• tuberculoza hipertrofica a cecului
• apendicita pseudo-tumorala (blocul apendicular) ce poate simula la bolnavii varstnici un cancer infectat
• forma tumorala a bolii Crohn

Formele ocluzive(care determina intreruperea tranzitului intestinal) impun un diagnostic diferential al sediului ocluziei, precum si a cauzelor care o pot provoca.

In orice caz, in caz de ocluzie intestinala se impune interventia chirurgicala de urgenta.

Important este ca la un bolnav de peste 40 de ani cu tulburari digestive, chiar banale sa nu se eticheteze cu usurinta suferinta rept o gastro-enterita, colica sau apendicita cronca, ci sa se insiste cu investigatii complementare care permit eliminarea unui cancer al colonului.

Categories: Diagnostic | Tags: diagnostic cancer colon | 23 Comments »

Simptome si complicatii in cancerul de colon

Simptome:
Acuzele aduse de pacienţi diferă în funcţie de localizarea tumorii şi de mărimea ei:

Cancerele colonului drept se manifestă prin:

• dureri abdominale difuze
• hemoragii oculte(cantitati mici de sange in scaun, dar continue) şi anemie secundară
• fatigabilitate(oboseala)
• inapetenţă(lipsa poftei de mancare)
• scădere ponderală.

Prezenţa tumorilor în jumătatea dreaptă a abdomenului poate fi primul simptom al cancerului de colon drept sesizată de bolnav sau de medic. Tumoarea se poate palpa în fosa iliacă dreaptă, flancul sau hipocondrul drept( partea dreapta a abdomenului)

Cancerele situate pe colonul stâng sunt însoţite de:

• tulburări de tranzit intestinal(diaree alternanta cu constipatia)
• hemoragii
• tenesme (senzatia imperioasa de a merge la wc – fara rezultat)
• scaune cu striuri sanguine sau mucus
• fenomene ocluzive(constipatie, distensie abdominala).

Manifestările generale constau în slăbire, astenie, scăderea capacităţii de efort fizic şi intelectual, inapetenţă, uneori subfebrilitate sau febră. Apariţia şi evoluţia progresivă a acestor manifestări la un pacient de peste 40 ani sugerează existenţa unui neoplasm digestiv.
Simptomele mai sus menţionate caracterizează tumora primară. În aproximativ 5% din cazuri pacienţii se prezintă cu acuzele provocate de metastaze, tumora primitivă rămânând silenţioasă. Astfel pot avea dureri osoase, icter, fracturi patologice, semne neurologice, modificări de personalitate, tromboflebite migrantorii şi metastaze cutanate.

Cancerul colorectal simptomatic sau asimptomatic se poate asocia cu următoarele manifestări dermatologice: acantoza nigricans, dermatomiozite, pemfigus şi piodermita gangrenoasă. Alteori, simptomele pentru care se prezintă bolnavii la medic sunt abcesele peritumorale şi fistulele digestive interne sau externe.

Complicaţii:

Stenoza(obstruarea lumenului intestinului): este mult mai frecventă în localizările pe colonul descendent şi sigmoid. Debutul este de obicei insidios cu constipaţii de lungă durată (săptămâni, luni), sau alternând constipaţia cu diareea, tenesme. La internare prezintă dureri abdominale apărute brusc, cu caracter colicativ, distensie şi vărsături (apar tardiv). Tuşeul rectal sau vaginal poate decela o masă tumorală în fundul de sac Douglas; clisma baritată ne arată locul ocluziei dar nu şi natura ei.
Perforaţia: poate fi locală sau proximal de tumoare; mai frecventă este cea locală, evoluţie mai bună are cea proximală. Gravitatea peritonitelor prin perforaţie tumorală este dată de septicitatea colonului şi statusul biologic al bolnavului. Pacienţii pot fi confuzi, dezorientaţi sau comatoşi. Local prezintă dureri, apărare sau contractură musculară. Tardiv apare ileusul paralitic cu distensie abdominală.
Hemoragia: este rară, redusă cantitativ, nesesizată de bolnav, duce la instalarea anemiei. Sângerările pot fi şi abundente, manifestându-se sub formă de melenă(scaun negru – colon drept şi transvers) sau rectoragii cu sânge proaspăt (sigma, joncţiune rectosigmoidiană), ce sperie bolnavul şi-l fac să se prezinte la medic. Prezintă semnele anemiei acute: paloare tegumentară, transpiraţii reci, sete, uscăciunea gurii, tahicardie, hipotensiune arterială.

Categories: Simptome | Tags: anemie, cancer de colon, cancerul gastric, semne, Simptome | 46 Comments »

Factori de risc pentru cancerul de colon

Cei mai importanti factori de risc pentru cancerul de colon sunt polipoza, dieta, bolile inflamatorii, genetici si nu in ultimul rand fumatul

1.Polipoza este un factor favorizant de apariţie a a cancerului de colon în măsura în care polipii adenomatoşi de la nivelul colonului se malignizează. Acest proces este influenţat la rândul lui de:
- tipul de polipi; histologic, ei se clasifică în polipi neoplazi şi non-neoplazici. Aceştia din urmă includ polipii hiperplastici, hamartroamele, agreratele limfoide şi polipi inflamatori. De cealaltă parte se gasesc polipii adenomatoşi (forma lor histologică poate să difere). Orice polip peste 1 cm în diametru, care are un grad crescut de displazie sau structura histologică viloasă este asociat cu un risc crescut de cancer colorectal.
- gradul de displazie
- polipoza familală
2.Dieta: populaţiile care consumă alimente bogate în grăsimi, au o dietă cu conţinut caloric crescut şi o alimentaţie săracă în fibre sunt mai predispuse riscului de a dezvolta cancer colorectal. Suplimentele nutritive pe bază de vitamina C, E şi betacaroten nu dimunează acest risc
3.Boli inflamatorii ale intestinului gros:
- Rectocolita ulcerohemoragică (RUH – denumita si colita ulceroasa) constituie un factor de risc în dezvoltarea acestei boli şi de acea se recomandă colonoscopia anuală pentru evaluarea necesităţii practicării unei proctocolectomii totale la pacienţii cu leziuni întinse şi la care boala a evoluat peste 8 ani
- Boala Crohn: riscul este însă mai mic decât în cazul RUH.
4.Factori genetici: existenţa cazurilor de cancer colorectal în familie creşte riscul dezvoltării acestei patologii.
5.Fumatul peste 25 de ani este un factor favorizant al apariţiei de polipi adenomatoşi.
6.Alţi factori: prezenţa în antecedente a altor cancere, expunerea la azbest.

Categories: Cauze | Tags: Cauze, etiologie, factori de risc, Preventie | 1 Comment »

Tratament cancer de uter

Cancerul uterin beneficiaza de tratament chirurgical, radioterapic, hormonoterapie si tratament citostatic.

Tratamentul chirurgical
Intervenţia chirurgicală este histerectomia totală extrafascială abdominală, cu anexectomie bilaterală şi limfadenectomie pelviană şi paraaortică selectivă. Imediat după deschiderea cavităţii peritoneale se recoltează lichid de ascită sau se face lavaj peritoneal pentru aprecierea citologiei peritoneale.
Limfadenectomia pelviană se face de rutină, extirpându-se ţesut limfo-ganglionar de la nivelul arterei iliace comune şi externe, până la nivelul ligamentului inghinal şi din fosa obturatoare, deasupra nervului obturator. In ceea ce priveşte limfadenectomia paraaortică se extirpă toţi ganglionii palpabili de la nivelul bifurcaţiei aortei şi zonei până la porţiunea retroperitoneală a duodenului.
Radioterapia
Radioterapia ca metodă unică de tratament este indicată numai în cazurile cu contraindicaţie absolută
operatorie sau în cazurile depăşite chirurgical.
Se foloseşte radioterapia cavitară intrauterină cu izotopi radioactivi: Ra226, Cs137, Ir192.
Se adaugă iradierea externă – cobaltoterapie sau betatron.
Radioterapia preoperatorie este încă folosită având ca argumente reducerea posibilităţii de însămânţare
şi diseminare, pentru că, deşi nu realizează sterilizarea oncologică, potenţialul invaziv al celulelor maligne scade substanţial. Se practică iradiere intracavitară. Este indicată numai în stadiul IG3, II şi III, unde s-a demonstrat că rezultatele sunt superioare altor metode terapeutice.
Radioterapia postoperatorie ne foloseşte atât pentru a reduce incidenţa recidivei vaginale (iradiere
a bontului vaginal) cât şi pentru tratarea metastazelor ganglionare pelvice (iradere externă).
Terapia hormonală
Intrucât o porţiune însemnată (30-40%) din cancerele endometriale au receptori hormonali, este justificată terapia cu progestative de sinteză din clasa Medroxiprogesteronului, care produce diferenţiere şi atrofie endometrială.
Folosirea lor este în general rezervată formelor avansate, dar au fost folosite şi preoperator (pe cale generală sau locală) şi ca sensibilizante pentru radioterapie.
După radioterapie sensibilitatea tumorilor la progestative se reduce considerabil.
Terapia citostatică
Tearpia citostatică, combinată eventual şi cu terapia hormonală, se indică în formele avansate şi în recidive.

Categories: Tratament | Tags: cancer uterin, chimioterapie, hormonoterapie, Tratament, uter | 2 Comments »

Diagnosticul cancerului uterin

Orice sângerare la femeia în postmenopauză trebuie investigată.
Ecografia cu sonda endovaginală – permite aprecierea grosimii endometrului, evidenţierea tumorii şi chiar a aprecierii invaziei intramiometriale. O grosime a endometrului, la femeia în menopauză, sub 4 mm nu pune probleme, în timp ce grosimea peste 5-8 mm impune examinarea biopsică.
Prin ecografie vaginală se poate aprecia şi volumul tumorii, care este corelat cu grading-ul histopatologic.
Astfel, o tumoră sub 20 ml este corelată cu grading-ul 1, iar sub 50 ml grading-ul 2-3.
Histeroscopia – permite evidenţierea directă a leziunii, a localizării şi extinderii ei, ca şi biopsia ţintită.
Biopsia de endometru – efectuată prin chiuretaj etajat, fracţionat, este metoda cuvenită de diagnostic. Materialul se trimite la examen histopatologic separat: endometrul, endocolul, polipii endometriali eventual găsiţi.

Categories: Diagnostic | Tags: biopsia, cancer uterin, cancerul ovarian, diagnostic cancer uter, ecografie endovaginala, histeroscopia | 24 Comments »